Dumnezeu nu uită niciodată
pe cei pe care Îl iubesc
Era o zi frumoasă de Duminică. Andreea şi cu mine ne duceam să ne împărtăşim (era 15 august, sărbătoarea”Adormirea
Maicii Domnului”). Pe stradă erau foarte mulţi oameni, dar unul dintre ei ne-a
uimit.
Mai târziu am aflat că pe acea fetiţă o chema
Maria şi avea doar doisprezece ani. Părinţii ĩi lăsaseră pe umeri foarte multe
datorii. Erau săraci lipiţi pământului…Aceştia au murit într-un accident
rutier. Maria a fost şi este crescută şi educată de bunici. Sunt foarte bătrâni
şi bolnavi.Ea îi iubeşte foarte mult. Când primeşte alocaţia, cumpără
medicamente pentru aceştia, deşi suma este foarte mică. În sfârşit, ea
a venit cu noi să ne spovedim si să ne împărtăşim.
Eu şi Andreea eram
primele.
- Draga mea! Ce gând te aduce la
biserică aşa devreme? o întreabă părintele duhovnic.
- Părinte, ştiu sigur că Dumnezeu mă
ajută tot timpul! Am venit să-L rog pe Dumnezeu să-mi dea sănătate şi putere
pentru a avea grijă in continuare de bunicii mei care sunt tare bolnavi..
Ce fată bună e Maria! Întotdeauna îi
spunea părintelui tot ce avea pe suflet, tot ce a facut, se pocăia de toate. Preotul
Duhovnic îi dădea un canon, acelaşi de
fiecare dată: să aibă grijă de bunicii ei. Nimeni nu mărturiseşte chiar toate
păcatele preotului. Probabil le uită, dar Maria işi scria in toate zilele ce
face, tocmai pentru a nu uita ceva important. Preotul de aceea o iubeşte şi mai
mult.
A doua zi, la biserică, au venit două rude îndepărtate
ale Mariei. Erau nişte milionari care voiau s-o viziteze de ziua ei. Şi…ghiciţi,
ce surpriză! Rudele Mariei au luat-o pe ea şi pe bunicii ei într-o casă de vis.
Se pare că Dumnezeu a ajutat-o pe aceasta. Ea, în fiecare zi, merge la biserică
după şcoală pentru a aprinde câte o lumânare pentru părinţi, bunici şi rudele care au adoptat-o.
De atunci, Maria a fost îngrijită de rudele iar bunicii au avut norocul să fie ajutaţi de o asistentă medicală tot
timpul.
Putem spune că… Raiul e şi pe pământ, iar
acolo unde e cu adevărat îî va primi cu bucurie pe cei care fac fapte bune !
Eleva
Bibu Iulia Maria
Omul de lângă tine
Trică era un copil cam neastâmpărat, neascultător şi nici nu prea îi
plăcea să înveţe. Părinţii, ocupaţi mai mult cu serviciul, nu aveau mult timp
pentru el.
Într-o
duminică ploioasă, neavând cu cine să se joace, Trică trecând pe lângă biserică,
se gândi să intre şi el, poate găseşte un prieten. Preotul, un om bătrân şi
destul de înţelept, vorbea despre cât de importantă este rugăciunea. Fiecare
credincios trebuie să mărturisească păcatele lui Dumnezeu cu părere
de rău, iar El le va ierta şi le va da putere să lupte împotriva ispitelor.
Copiii trebuie să asculte de părinţii lor şi să îi respecte, iar părinţii
trebuie să îi înveţe de mici pe copii să fie credincioşi şi să se
roage tot timpul, căci în ce te va găsi Dumnezu în aceea vei fi judecat . Dumnezeu ne iubeşte şi ne-a iubit atât de mult
încât L-a dat pe Unicul Său Fiu să moară pentru noi pe cruce, ca noi să trăim
veşnic în Rai.
Trică
mai auzise el, despre fapte bune şi purtări frumoase, dar nu auzise că Cineva
murise special pentru el ca să nu meargă în iad, şi că păcatele să-i fie
iertate. Rămase îngândurat, iar
preotul îl găsi singur pe un scaun, căci biserica se golise.
-Ce-i cu tine, fiule? îl întrebă
preotul.
-Eu sunt un băiat păcătos şi nu prea ştiu ce să fac, pentru că
nu vreau să ajung în iad, răspunse Trică.
-Ar fi bine să începi cu
rugăciunea şi Domnul Hristos îţi va spune ce să faci, îl îndemnă preotul.
Trică se îndreaptă
spre casă cu gândul la cuvintele preotului
-Cum ar putea o rugăciune să mă schimbe, se întrebă Trică. Ştia el de câte
ori îi rugase pe părinţi câte ceva şi ei parcă nici nu-l auzeau, cum va auzi
atunci Domnul Hristos pe care nu-L vede. Plin de neîncredere se puse totuşi în
genunchi şi începe să spună tot ce are pe suflet. Rugăciunea fu destul de lungă,
apoi biruit de somn, adormi. A doua zi se sculă să plece la şcoală. S-a spălat,
s-a îmbrăcat cu mare atenţie şi s-a dus la bucătărie unde mama pregătea micul
dejun. A rămas foarte mirată, când l-a văzut pe Trică deja îmbrăcat, pentru că
ştia cât trebuie să tragă de el ca să se scoale.
Ajuns la şcoală,
Trică îşi salută colegii şi se aseză în bancă. Şi colegii au rămas miraţi
că Trică nu mai aleargă cu ei şi nu mai necăjeşte fetele. Dar în inima lui
Trică era numai bucurie.
Elev Andrei Toader
Copilul şi preotul
Era
o zi frumoasă de primăvară. Păsărelele se întorceau vesele din ţările calde
umplând văzduhul cu trilurile lor încântătoare. Ramurile copacilor, odinioară
îngheţate, acum erau pline de muguri.
În această zi minunată, Mihai se întorcea
trist de la şcoală. Pe drum se întâlni cu un preot care slujea la biserica din
sat şi anume părintele Ilie.
-
Sărutmâna, părinte!
salută Mihai politicos.
-
Bună ziua, fiule! De
ce eşti aşa trist?
- Pentru că nu ştiu ce să fac. Mama mea este
foarte rău bolnavă. Tot timpul o îngrijesc şi nu mai îmi rămâne timp pentru a învăţa. Azi la matematică am luat nota 4. Când voi ajunge acasă mama mă va întreba ce am făcut la şcoală şi dacă îi spun de această notă, pe lângă că e
bolnavă, va fi supărată şi din cauză că nu am rezultate bune la învăţătură. Aş
putea să o mint, doar că ştiu că nu este corect.
- Ai dreptate,
fiule! Nu este corect să o minţi pe mama ta si nu este coret sa îl minţi nici
pe preot! zise părintele şi se opri pentru că cei doi ajunseră în faţa casei
lui. Sper să te gândeşti la ceea ce ţi-am zis.
-
Sărutmâna, părinte!
Când ajunse acasă, Mihai işi dădu seama de ce îi spuse
părintele Ilie că nu e bine sa îl mintă nici pe preot. Deoarece mama lui fusese la biserică în acea zi. Deci
nu putea fi rău bolnavă. De acolo se întorcea părintele. Întradevăr, Mihai
minţise. Mama lui nu era bolnavă. Totuşi avea de gând să o mintă în legatură cu
nota, dar spera că dacă îi spune părintelui acele lucruri false, părintele va
zice că e bine să o mintă. Aşa avea o scuză în caz că mama lui afla că a
minţit-o. I-ar fi spus că părintele l-a îndemnat să facă asta. Acum ştia că
numai prin mărturisire va primi iertare de la preot pentru că l-a minţit si de
la mamă pentru ca a luat o notă proastă. Şi-a dat seama că dacă spune o
minciună va fi descoperită şi chiar dacă nu de oameni, ea intotdeauna va fi
descoperită de către Cineva pe Care nu ar vrea sa-L supere niciodată, pe
Dumnezeu.
După ce şi-a cerut iertare de la preot si de la mama sa,
Mihai şi-a cerut iertatre şi de la Dumnezeu, spovedindu-se la preotul său duhovnic.
Eleva
Deftu Ruxandra
prof. de religie Mihaela Ivan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu