Omul şi credinţa în Dumnezeu

„Lumina lumii” şi „sarea pământului”

    A fi „lumina lumii” înseamnă a lumina minţile întunecate de rău, de păcate ale oamenilor. Mântuitorul ne cere să fim şi noi „lumina lumii” şi „sarea pământului”, adică să ne ajutăm semenii să iasă din mocirla păcatelor, să găsească calea spre mântuire. Este prea greu a îndeplini această sarcină căci înseamnă a ajuta toţi oamenii aflaţi în nevoie, aşa cum a făcut-o Însuşi Mântuitorul. După cum ştim Domnul nostru Iisus Hristos S-a numit pe Sine Lumina lumii „cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii”. El ne-a scăpat  de păcate, ne-a salvat de la moarte, dându-ne posibilitatea să ne mântuim. Urmându-I Lui, mărturisind dreapta credinţă vom moşteni Împărăţia lui Dumnezeu, “cea gătită nouă de la întemeierea lumii”(Matei 25,34). Singurul motiv pentru care Dumnezeu ne-a salvat pe noi este prezentat în următorul verset din Sfânta Scriptură: „Căci atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”(Ioan 3,16). Aceasta reprezintă cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu pentru lume.

„Sarea pământului” reprezintă o metaforă întâlnită nu prea des, care semnifică faptul că noi am putea “săra pământul” adică ajuta substanţial lumea. Dând o mâna de ajutor zilnic, am putea îmbunătăţi lumea. Aşa cum un vârf de linguriţă de sare dă gust mâncării aşa şi noi am putea ajuta, în felul nostru propriu, lumea.

Atât de mult ne iubeşte Dumnezeu încât ne-a încredinţat o lucrare atât de importantă cum este mărturisirea credinţei. Deci, doar mărturisindu-ne cu tărie credinţa, devenim buni creştini, apostoli şi moştenitori ai Împăraţiei lui Dumnezeu.

Alexandra Cojenescu, clasa a VIII-a B

Sunt un bun creştin

  
 Mă numesc Nicole Vaida şi am 10 ani. Sunt o fată care cunoaşte greutăţile. Acasă fac mâncare, spăl vasele şi fac curat. Pe tata îl ajut să se ridice din pat pentru că a avut un accident cumplit. A căzut din copac şi şi-a fracturat coastele. Când mama e la muncă eu fac curat, sunt gospodina casei. Fac mâncăruri simple şi gustoase. Am avut întotdeauna grijă să-mi fac temele conştiincios. Mama şi tata au multă încredere în mine. Şi eu am grijă să fie minunat în familia noastră. Seara, înainte de culcare îmi fac rugăciunea împreuna cu mama şi cu tata. Ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea sănătate şi iubire.

                                                                                            Nicole Vaida, clasa a IV-a A

Rolul preotului în familia mea

Părintele Ioan, duhovnicul meu, este o persoană specială pentru familia mea. Aproape în fiecare joi încerc să ajung seara, după cursuri, la Sfânta Spovedanie. El nu este doar cel prin care Dumnezeu îmi iartă păcatele, ci şi un bun sfătuitor pentru problemele din viaţa de zi cu zi.

Ne vedem în fiecare duminică la Sfânta Liturghie unde primesc Sf. Taină a Împărtăşaniei. Din când în când, îl chemăm pe părintele Ioan acasă pentru a ne sfinţi locuinţa prin săvârşirea Sfeştaniei. De asemenea, încercăm să ajungem cât mai des la Sfânta Taină Maslu, pentru sănătatea sufletului şi a trupului.

Preotul este prezent în fiecare moment din viaţa noastră, de la Sfânta Taină a Botezului la Sfânta Taină a Cununiei, pâna la trecerea sufletului la cele veşnice.

                                                                                           Enache Călin, clasa a VI-a B

profesor îndrumător
Mihaela Ivan