Cât de importantă este ora de religie pentru mine?

1. Pentru mine ora de religie este frumoasă. Doamna profesoară nu ţipă la noi, doar atunci când facem prostii. Singurul lucru care nu-mi place este că nu avem mai multe ore de religie. Aflăm lucruri interesante.(Ilie Marian, cls.a IV-a E)

2. Mie îmi place ora de religie deoarece este importantă pentru mine şi învăţăm multe despre Dumnezeu şi sfinţi. Îmi place tot la ora de religie.(Shi Mihaela, cls.a IV-a E)

3. Pentru mine ora de religie este unică, este cea mai importantă oră dintre toate. (Andrei Nicoleta, cls.a IV-a E)

4. Pentru mine este foarte importantă ora de religie deoarece am învăţat multe lucruri frumoase despre Dumnezeu şi recunosc, cu ajutorul doamnei profesoare de religie am început să mă schimb şi să fiu mai credincioasă. Aş vrea să nu se schimbe niciodată ora de religie, dar aş vrea să fie un pic mai distractivă cu mai multe jocuri. Îmi place ora de religie şi nu vreau să dispară din orarul nostru. (Rădoi Andreea Diana, cls.a IV-a E)

5. La ora de religie îmi place mult pentru că în acea zi când am oră nu mi se întâmplă lucruri rele. Eu aş vrea ca la ora de religie să mai desenăm un pic şi să avem teme pentru acasă. (Leonte Bogdan, cls.a IV-a E)

6. Pentru mine ora de religie este destul de importantă fiindcă învăţ rugăciuni şi aflu lucruri noi. Uneori este cam plictisitor şi de aceea aş vrea ca ora să fie mai distractivă. (Iordache Alex, cls.a IV-a E)

7. Pentru mine ora de religie este foarte importantă deoarece ne apropiem mai mult de Dumnezeu, însă nu ar strica şi mai multe joculeţe şi concursuri. Mi-ar plăcea şi ca doamna să ne scoată afară, când se poate ca să ne mai relaxăm şi să simţim că suntem mai aproape de Dumnezeu. (Peleşi Ana Maria, cls.a IV-a E)

8. Îmi place ora de religie pentru că doamna profesoară ne lasă să punem multe întrebări. Îmi doresc să vizionăm mai multe filmuleţe. (Chen Mario, cls.a IV-a E)

9. Îmi place ora de religie cel mai mult pentru că vorbim despre Dumnezeu. Eu nu aş vrea să se schimbe aceasta oră. Vreau să fac până în clasa a XII-a. Aş vrea să fac mai multe ore de religie. E cea mai frumoasă oră din orar. (Mihart Antonio Mihail, cls.a IV-a E)

10. Îmi place ora de religie, chiar dacă uneori e plictisitor, dar contează profesorul care predă. Eu sunt foarte mulţumită de toţi cei care ne-au predat acestă materie. Ora aceasta îmi place că mă educă, mă ajută să devin un bun creştin. Vreau să fac în continuare ora de religie, dar aş vrea ca doamna profesoară să ne mai pună mai multe cântece religioase, pe care eu le ador. (Dună Alexandra Denisa, cls.a IV-a E)

11. Mie îmi place ora de religie, dar nu este atât de importantă precum româna sau geografia, atât pentru mine cât şi pentru părinţi. Este plăcută pentru că dumneavoastră ne explicaţi frumos. (Lefter Sebastian, cls.a IV-a E)

12. Pentru mine ora de religie este importantă deoarece mă învaţă cum să fiu un creştin bun. În timpul orei învăţ despre Dumnezeu, despre sfinţi şi cum putem scăpa de păcate etc. Eu aş vrea să organiyăm mai multe joculeţe şi mai multe proiecte pentru a le expune în şcoală. (Lulea Adelina, cls.a IV-a E)

13. Ora de religie este cea mai frumoasă şi interesantă oră. Mie îmi place această oră deoarece aflu mai multe informaţii despre Tatăl nostru. Eu aş vrea să facem mai multe joculeţe şi din aceste joculeţe să învăţăm ceva folositor pentru suflet. (Stănescu Melissa Alexia, cls.a IV-a E)

14. Îmi place ora de religie deoarece Îl iubesc pe Dumnezeu. Dacă nu mi-ar fi plăcut nu aş fi facut-o. Sunt de acord să fiu cât mai credincioasă. (Niculescu Clara, cls.a IV-a E)

15. Ora de religie îmi place că mă învaţă să mă feresc de păcate. Doamna noastră este foarte bună şi ne învaţă despre Dumnezeu. Dânsa ne spune nu îi jignim pe alţii pentru că ne aude şi ne vede Dumnezeu. (Mihai Ina Maria, cls. a III-a F)

16. Iubesc ora de religie cum iubesc româna sau matematica. Cu doamna am învăţat foarte multe lucruri despre religie. Religia este uşoară şi frumoasă. (Radu Alessia, cls. a III-a F)

17. Ora de religie pentru mine este foarte importantă, deoarece doamna explică foarte bine şi mă ajută şi pe mine să mă apropii cât mai mult de Dumnezeu. Când dumneaei vorbeşte, povesteşte o întâmplare, mă uit la tablă şi îmi imaginez. ce se întâmplă. Nu vreau ca doamna noastră să se schimbe. (Coman Andreea Mădălina, cls. a III-a F)

18. Îmi place ora de religie pentru că învăţ multe lucruri frumoase şi religioase. (Ciornei Amalia, cls. a III-a F)

19. Ora de religie, pentru mine, este foarte importantă pentru ca mă învaţă să Îl respect pe Dumnezu, pe Maica Domnului  şi pe sfinţi. (Ion Teodora, cls. a III-a F)

20. Pentru mine ora de religie îmi este de folos, dar nu e prea importantă. Mă ajută în viaţă ca să nu fac păcate şi mereu doamna de religie ne aminteşte să ascultăm de Dumnezeu şi să nu uităm să ne rugăm. Ora de religie ne ajută foarte mult. (Botoşencu Răyvan, cls. a III-a F)

21. Ora de religie este foarte  importantă pentru mine deoarece mă apropie de Dumnezeu şi mă învaţă să fiu mai bună, să scriu, să nu jignesc pe alţii, să nu-L supăr pe Dumnezeu şi să nu fac păcate. (Onea Amalia, cls. a III-a F)

22. Ora de religie este foarte importantă pentru mine. Îmi place foarte mult deoarece ne învaţă să fim cuminţi şi cum să ne închinăm. Doamna este foarte bună, draguţă şi ne explică foarte bine lecţia. Nu este rea cu noi. (Tudorache Florentina, cls. a III-a F)

23. Pe mine ora de religie mă îndrumă la o viaţă mai bună fără păcate. Dar nu prea îmi place când doamna îmi ia jucăriile. Mă joc pentru că mă plictisesc. (David, cls. a III-a F)

24. Îmi place ora de religie pentru că doamna ne spune poveşti. (Ciprian, cls. a III-a F)

25. Ora de religie este importantă pentru mine deoarece învăţăm să ne rugăm şi pentru că vorbim cu Dumnezeu. (Irimia Teodora, cls. a III-a F)

Profesor de religie

Mihaela Ivan

"Sfinţii- prietenii şi ocrotitorii copiilor"

 I.

          

  La început, sfinţii au fost şi ei copii, ca noi. Îşi iubeau, îşi respctau şi îşi ascultau părinţii care, la rândul lor îi îngrijeau. Aveau şi ei prieteni, ca noi, însă, cel mai bun prieten al lor era Dumnezeu, pe care-L iubeau şi Îl rugau să le dea sănătate şi să le lumineze mintea pentru a face lucruri bune. Sfânta Filofteia şi Sfânta Parascheva faceau fapte de milostenie încă de mici copii. Sfântul Nicolae, datorită credinţei sale de neîmpiedicat, încă din pântecele mamei sale, la botez, se spune că a stat în picioare.

Înaintând în vârstă şi acumulând cunoştinţe religioase, ei deveneau din ce în ce mai întăriţi în credinţă şi chiar dacă ispitele veneau cu duiumul, ei începeau să se roage, alungându-l pe cel rău.  Părinţii unora murind şi rămânând cu bogăţii pământeşti, le-au împărţit săracilor, dând dovadă de dragoste faţă de semeni. Ispitele au năvălit de nenumărate ori asupra lor, dar Dumnezeu i-a apărat de fiecare dată. Tot El i-a întors din drumul lor spre pusticie, îndrumându-i să rămână în lume pentru a-i ajuta pe cei care erau în suferinţă şi au răspândit Cuvântul lui Dumnezeu în lume. Mulţi oameni veneau cu diverse probleme, însă ei dădeau dovadă de iubire şi nu păreau obosiţi de oameni. Modestia lor fără limite şi rugăciunile lor neîncetate le-au hărăzit un loc în Rai. Într-un caz singular, Sfântul Ciprian era vrăjitor înainte de încreştinare. El a fost influenţat de un om pentru care a început să se roage. Astfel, el a dat dovadă de pocăinţă şi a început să-L iubească pe Dumnezeu şi să se roage pentru mântuirea lui şi a întregii lumi dând şi el dovadă de iubire pentru semeni. Sfinţii sunt cele mai bune exemple de viaţă creştinească. Ar trebui să-l luăm ca model de viaţă şi pe Sfântul Nicolae care şi-a dat bogăţiile oamenilor care aveau nevoie de ele. Sfinţii ajutau fără să ceară în schimb ceva, şi de nenumărate ori s-a întâmplat să fugă de la faţa oamenilor pentru a nu fi lăudaţi.

Copiii şi nu numai, ar trebui să se roage sfinţilor căci rugăciunea lor este mai repede primită de Dumnezeu. Rugăciunea este un mod de a vorbi cu sfinţii, care ne îndrumă să mergem pe calea cea curată şi ne apără de gândurile rele. Ei sunt peste tot, stau lângă noi şi se roagă lui Dumnezeu să ne ajute, să ne mântuiască. Ei dau dovadă de iubire. Ne iubesc pe toţi, chiar şi pe cei care nu îi ascultă.  În zilele praznicale închinate sfinţilor noi le aducem laudă şi cinste prin participarea noastră la Sfânta Liturghie. Sfinţii sunt prietenii noştri, pe care trebuie să-i apropiem cât mai mult. Sufletul nostru să fie prins în mâinile lor.

Nedelcu Mihail Rares

Cls. a VI-a B

  II

 De ce ne rugăm noi, în fiecare seară, înainte de culcare? Iată o întrebare bună. Şi rugăciunea noastră, cui îi este adresată? Păi, sfinţii ne ascultă cei dintâi rugăciunea, dacă ea este curată şi făcută cu smerenie. Sfinţii sunt mijlocitorii noştrii în faţa lui Dumnezeu. Noi trebuie să-i respectăm şi să-i cinstim, mai ales dacă le purtăm numele, căci sfinţii nu sunt doar cei ce duc rugăciunea la Domnul ci şi singurele modele adevărate de viaţă sfântă, pe care un copil tebuie să le urmeze.

 Bunicul meu obişnuia să mă certe când nu stăteam cuminte la masă: îmi spunea că eu râd şi vorbesc, dar în cer, un sfânt se roagă pentru noi ca să avem ce pune pe masă. Îmi coboram privirea în pământ ruşinată şi nu mai îndrăzneam să vorbesc. Uneori seara, mă gândesc la vorbele lui. După un timp am înţeles ce-mi spunea: sfinţii sunt exemple de bunătate infinită, bunătate greu de găsit acum, în zilele noastre... .

         Când eram mică, îmi imaginam sfinţii ca pe nişte porumbei cu aripi albe şi cu ciocul roşu, ca porumbelul ce a anunţat sfârşitul plutirii fără direcţie a corabiei lui Noe. Mi-i închipuiam zburând spre noi şi înapoi, ducând mesaje în cioc, asemeni unor mesageri albi şi vorbind cu Dumnezeu despre noi oamenii de pe pământ. În viaţa de copil am fost înconjurată de astfel de sfinţi imaginari. Îi vedeam cu ochii sufletului peste tot, pe blocuri, în parc, prin copaci dar cei mai multi erau trişti, din ochii lor curgeau lacrimi, plângeau pentru noi, pentru soarta noastră, pentru faptul că noi devenim tot mai răi pe zi ce trece, tot mai egoişti, tot mai plini de gânduri negre.

Uneori îmi apare în vis imaginea acelor porumbei ce plâng pentru noi, şi îmi pare rău pentru ei, încerc sa îi fac să zâmbească, dar asta nu depinde numai de mine, ci de întreaga omenire.

Iordache Mara

Cls. a VI-a A

III.

            Sfinţii ne însoţesc în fiecare clipă a vieţii noastre. Iau parte în chip nevăzut la toate faptele noastre şi sunt acolo pentru noi.

            Fiind în vizită la o mânăstire, părintele stareţ a strâns toţi copiii în biserică şi ne-a spus o poveste despre un copil orfan ce a locuit pe străzi. Era bun şi milostiv iar din puţinul pe care-l avea dădea totdeauna animalelor sau altor oameni mai săraci decât el. Într-o seară de iarnă s-a retras pe o alee şi şi-a aprins unul dintre cele patru beţe de chibrit rămase şi a început a se ruga cu căldură Sfântului Nectarie. Cuprins de oboseală, copilul a adormit şi în vis i s-a arătat Sfântul care i-a spus: “Dragul meu Ion, ai o inimă bună. În curând vei fi răsplătit pentru bunătatea ta.” Ion s-a trezit din vis. Era dimineaţa ajunului de Crăciun. Ion s-a îndreptat spre biserica satului pentru a participa la slujbă. Când slujba s-a încheiat, băiatul a intrat în vorbă cu un cuplu tânăr. Văzând înţelepciunea şi bunătatea copilului au rămas uimiţi într-un mod plăcut. Aceştia l-au întrebat dacă vrea să ia parte alături de ei la cina de Crăciun. I-au dat haine curate şi l-au aşezat la masă. A fost rugat să rostească rugăciunea. Cei de la masă au fost încântaţi de felul în care vocea de cristal umplea camera de un dar de veselie şi pace. Cina s-a sfârşit, iar cei doi tineri s-au apropiat de băiat şi i-au spus: “Am rămas surprinşi de comportamentul tău. Noi nu avem copii, şi am vrea să ştii că eşti binevenit să stai oricât vrei la noi.” În scurt timp băiatul s-a apropiat de cei doi şi a fost înfiat. Într-o seară, băiatul s-a apropiat de icoană şi i-a mulţumit Sfântului Nectarie, cel ce i-a schimbat complet viaţa.

Părintele, la finalul povestioarei, s-a oprit iar noi ne-am ridicat din stranele din lemn sculptate cu motive religioase de către meşterii satului. În acea zi am înţeles importanţa sfinţilor şi miracolele de care sunt capabili. 

Voiculescu David

Cls. A VI-a B

 IV.

           Nimic nu este mai important în viaţă decât credinţa. Ea ne ajută zi de zi, minut de minut în orice clipă. Oricine poate zice că este credincios, puţini însă o dovedesc prin fapte.

Sfinţii sunt mijlocitorii noştrii, ai copiilor. Ne învaţă ce este bine şi ce este rău, ei sunt un exemplu pentru noi. Ne ajută mereu, ne călăuzesc paşii pe drumul cel bun, pe drumul plăcut lui Dumnezeu. Ei ne sfătuiesc şi ne păzesc de tot ce este rau. Având încredere în sfinţi şi rugându-ne cu credinţă lor, nimic rău nu ni se poate întâmpla. Cred cu tărie că fiecare copil ar trebui să aibă încredere în sfinţi. Ei sunt modelul nostru în viaţă. Căci în timpul vieţii lor, au dus un trai modest în rugăciune, o viaţă placuta lui Dumnezeu, şi astfel au reuşit să moştenească Împărăţia Cerurilor. Ei trebuie să fie cinstiţi pentru faptele lor. Îi putem cinsti în nenumărate feluri: prin purtarea numelui de sfânt, prin mersul la biserică şi prin înălţarea de rugăciuni etc. Sfinţii sunt cei care ne îndrumă şi ne apără de rele. Prin gânduri ne îndrumă să facem fapte bune, să fim darnici, binevoitori şi smeriţi în faţa lui Dumnezeu. Ei ar trebui să ocupe un loc important în inima noastră.

Cred că nimic nu este mai important pe acest pământ decât credinţa statornică în Dumnezeu. Sfinţii duc rugăciunile noastre la Dumnezeu şi se roaga în fiecare clipă pentru noi. Sunt şi vor fi mereu prietenii şi ocrotitorii noştrii. 

Sbîngu Diana Maria

Cls. a VI-a A

V.

    De când eram mică citeam şi aflam multe lucruri despre sfinţi. Crescând am învăţat că sfinţii ne ocrotesc în fiecare moment şi ne ajută atunci când avem nevoie de ei. Când ne împiedicăm şi cădem ei sunt mereu acolo să ne ridice. De aici aflăm că cei mai mulţi prieteni sunt cei nevăzuţi care mereu te ocrotesc şi te ajută, sunt cei care ne îndreaptă spre sfinţenie.

            Sunt precum nişte stele luminoase, care par foarte departe, dar sunt mereu lângă tine când ai nevoie de ei, te sprijină şi nu te-ar lăsa singur niciodată. Mereu ne putem baza pe ei, chiar dacă nu îi considerăm cei mai buni prieteni cum ar trebui. Ne învaţă cum să avem sufletul curat şi gândul luminat. “ Prietenul la nevoie se cunoaşte.” Cel mai bun prieten îţi este loial în orice situaţie, şi la bine şi la greu.

            Uneori suntem prea atraşi de multe lucruri şi uităm de cel mai bun prieten, care mereu ne susţine şi e mereu lângă noi, acel prieten vechi care ne-a însoţit de la botezul nostru, sfântul. Pentru tot binele făcut ar trebui să îi cinstim cât de mult putem, prin credinţă şi multă rugăciune.

Chiroiu Iris

Cls. a VI-a B

  VI.

           

 Sfinţii sunt mijocitorii noştrii în faţa lui Dumnezeu. Sunt cei care şi-au dat viaţa pentru locul cel sfânt şi pentru Dumnezeu. Ei sunt ocrotitorii lumii, cei care au trăit în ea pentru a-I demonstra lui Dumnezeu că sunt demni de numele lor. Au dus o viaţă plăcută lui Dumnezeu şi au atins desăvârşirea, nemurirea, fiind astăzi pictaţi în icoane, pe pereţii bisericilor, în sufletele oamenilor, copiilor, ce le cer ajutorul. În cinstea lor sunt închinate biserici.

            Prietenii şi ocrotitoii copiilor sunt sfinţii. De ce? Deoarece ei îi transmit lui Dumnezeu ceea ce le cerem noi prin rugăciune. Ştiu o mulţime de povestioare legate de acest subiect. Ei nu sunt numai ocrotitorii copiilor ci ai tuturor oamenilor. Dacă stăm şi ne gândim şi adulţii sunt copiii maturi ai lui Dumnezeu. Şi iată că până la urmă, sunt şi ei incluşi în titlul: “Sfinţii- prietenii şi ocrotitorii copiilor. Trebuie să le aducem sfinţilor cinstire deoarece ei sunt singurii care nu ne vor dezamăgii, nu ne vor vrea răul niciodată şi sunt un model de viaţă creştinească pentru toţi copiii.

Vasc Alexandra

Cls. a VI-a A

   VII.

           Ce importanţă au sfinţii în viaţa copiilor şi cine sunt ei? Sfinţii au o importanţă aparte în viata celor mici. Chiar Iisus a zis să nu-i împiedicăm pe copii să vină la El. Aceştia ne îndrumă spre mântuire şi spre viaţa de veci. Nu trebuie să treacă nici o zi fără să ne rugăm sau fără măcar să ne gândim la ei. În zilele de astăzi tot mai puţini sfinţi se arată în faţa lui Dumnezeu, fiindcă ispitele sunt din ce în ce mai multe şi mai apăsătoare. 

            Toţi oamenii botezaţi au înger păzitor şi fiecare poartă numele unui sfânt cunoscut sau necunoscut căruia ar fi bine să i se roage zilnic. Sfinţii sunt de fapt ajutoarele Domnului şi speranţa noastră de mântuire. Copiii trebuie să urmeze credinţa cea dreaptă şi să înţeleagă că sfinţii sunt cu adevărat protectorii lor. 

Enache Călin Ioan

VIII.

            Marea mă îndeamnă să visez... să dau frâu liber imaginaţiei... şi poate are dreptate... poate cea ce îmi doresc este dincolo de realitatea imediată, dincolo de graniţele lumii prea crude... .

            Ieri admiram apusul sângeriu. Era într-adevăr frumos, eu însă căutam nemurirea de dincolo de frumuseţe. După o cercetare amănunţită, am observat că soarele lăsase o cărare de culoare trandafirie până la el.

            La un moment dat, o stea de mare a venit pe spuma albă a valurilor şi m-a îndemnat să păşesc pe acel drum. Am acceptat. Am acceptat într-un final, aveam chef de aventură. În timp ce mergeam, marea îmi fredona melodii marinăreşti. După ceva timp, am ajuns. O mângâiere blândă mi-a atins creştetul. Era Sfânta Cuvioasă Parascheva. Eram, prea surprinsă pentru a mai vorbi,    aşa că am tăcut. Mi-a vorbit cu o voce caldă; la un moment dat ni s-au alăturat şi alţi sfinţi, precum Sfânta Proorociţă Ana, Sfântul Apostol Andrei. Se purtau foarte frumos cu mine, de parcă mi-ar fi părinţi. Blândeţea lor m-au emoţionat. Din clipă în clipă lumina soarelui scădea din ce în ce mai mult, dar noi tot conversam. Am rămas şi mai uimita când pescăruşii au început să facă acrobaţii ameţitoare pe cerul devenit roşiatic. Când luna s-a agăţat de înaltul cerului, o străfulgerare m-a adus din nou pe plajă, cu manualul de religie în mână. Nici acum nu-mi vine să cred că sfinţii au stat atât de mult timp cu mine pentru a mă învăţa ce să fac pentru a moşteni Împărăţia Cerurilor, dar astăzi mi-am luat inima în dinţi şi le-am povestit prietenilor mei ce mi s-a întâmplat. Am început să plang. Oare o să mă înţeleagă cineva vreodată? 

Stoican Ana Maria

                                                                                                                               Cls. a VI-a A

IX.

Ce sunt sfinţii pentru noi? Ei bine, în primul rând sunt sfinţi. Cum toată lumea ştie, sunt acei oameni speciali care au făcut rugăciuni aprinse, au îndeplinit voia lui Dumnezeu şi au ajutat oamenii când au avut nevoie de ei. Dumnezeu i-a răsplătit ridicându-le sufletul la cer.

            Dar sunt mai mult de atât? Ei bine, da. Ei mai sunt şi prietenii noştrii. Nu vă imaginaţi că se joacă cu mingea ca noi sau sar coarda. Sfinţii sunt un alt fel de prieteni, prieteni ai sufletului. Vor fi mereu lângă noi, trimiţându-ne gânduri bune şi calde. Ei sunt mijlocitorii noştii în faţa lui Dumnezeu. Când apelăm la ei, se roagă Tatălui Ceresc pentru a ne alina suferinţa, pentru a ne îndepârta gândurile necurate. Deşi credem că ne-au părăsit, ei veghează zi şi noapte, neîncetat, asupra noastră. Uneori se întâmplă ca flacăra credinţei să scadă în intensitate. Şi de aceea, pentru a o reaprinde, pentru a arde mai tare şi mai puternic avem nevoie de ajutorul sfinţilor, căci ei sunt prietenii şi ocrotitorii noştrii.

Tociu Andrei

Cls. a VI-a B

          NOTĂ:  Icoanele pe sticlă sunt realizate de elevii şcolii noastre în cadrul cercului de pictură, cerc desfăşurat de profesorii de religie (Mihaela Ivan si Eugenia Fârtăţescu) în anul şcolar 2010-2011.

profesor îndrumător
 Mihaela Ivan

Olimpicii noştrii

OLIMPIADA DE RELIGIE

FAZA PE SECTOR

clasa a VII-a

NR. CRT.	NUMELE ŞI PRENUMELE ELEVULUI	PREMIUL	PROFESORUL ÎNDRUMĂTOR
1	Florea Cristina Andreea	I	Fârtăţescu Eugenia

clasa a VIII-a

NR. CRT.	NUMELE ŞI PRENUMELE ELEVULUI	PREMIUL	PROFESORUL ÎNDRUMĂTOR
1	Lupaşcu Lucia Francesca	I	Ivan Mihaela
2	Paraschiv George	II	Ivan Mihaela
3	Buţu Alexandra	II	Ivan Mihaela
4	Deftu Ruxandra	II	Ivan Mihaela
5	Stoian Petrina	III	Ivan Mihaela
6	Bibu Iulia	III	Ivan Mihaela
7	Iliescu Ioana	III	Ivan Mihaela
8	Stoica Irina Elena	III	Fârtăţescu Eugenia

Din creaţiile elevilor

Astăzi este sărbătoare

Astăzi este sărbătoare

Învierea Domnului.

Astăzi, zi prăznuitoare,

Închinată Domnului.

În Duminica cea mare

La biserică fugim,

În fugă şi-n grabă mare

Pe Domnul să-L prăznuim.

Domnul nostru ne iubeşte

Şi pe toţi ne îndrăgeşte,

Iar ca să Îi mulţumim

La biserică-L sărbătorim.

Comana Cristian

Cls. a V-a D

Astăzi este sărbătoare

Astăzi este sărbătoare

Hai copii cu mic cu mare,

Să ne adunăm cu toţii

În pragul bisericii.

Domnul nostru Prea  Mărit

Ne aşteaptă necontenit.

Pe Bunul Iisus

Noi Il iubim nespus.

Vasile Denisa

Cls. a V-a D

Astăzi este sărbătoare

Astăzi este sărbătoare,

Totul este o splendoare.

Iisus astăzi S-a născut

Este fericire mare.

Hai copiii să colindăm

Pe la case să urăm.

Noi cu mare veselie

Hai să-mpărţim bucurie.

Popa Ana Maria

Cls. a V-a D

Astăzi este sărbătoare

Astăzi este sărbătoare

Haideţi să ne bucurăm!

Domnul nostru ne priveşte

Haideţi să I ne închinăm.

Draga noastră sărbătoare

Ne îndeamnă bucuroasă,

La biserică să venim

Ca pe Domnul să-L cinstim.

La biserică noi mergem

Căci pe Domnul Îl iubim,

Domnul nostru Preaiubit

Pe noi toţi ne-a mântuit.

Şchiaua Ioana

Cls. aV-a D

profesor îndrumător
 Mihaela Ivan

Cea dintâi datorie a credinciosului

Mulţi dintre noi trăim cu concepţia că e de ajuns să crezi în Dumnezeu fără să pui în practică credinţa, fără să-I dovedeşti lui Dumnezeu că Îl iubeşti. Dragii mei, ne înşelăm amarnic! Aştern în scris aceste rânduri ca urmare a unei discuţii avute cu elevii unei clase la ora de religie.

Oare părinţii noştri, care ne-au adus pe lume, nu aşteaptă de la noi fapte prin care să ne arătăm dragostea faţă de ei, deşi ei ştiu că îi iubim? De ce Dumnezeu să nu aştepte şi El astfel de fapte doveditoare?! Sfântul Apostol Iacob în Epistola sa spune "Credinţa fără fapte –fără credincioşie- este moartă " (2,26).

În zilele noastre nu se mai pune preţ pe suflet ci tot ceea ce se face, se face pentru trup. Omul nu conştientizează că toate lucrurile sunt trecătoare; nu luăm nimic cu noi când plecăm din lumea aceasta. Cel care va da socoteală înaintea lui Dumnezeu, cel care se va tângui, cel care se va bucura, este sufletul nostru pentru care nu luptăm.

Dragii mei, viaţa asta e trecătoare, viaţa de dincolo este veşnică. Haideţi să punem început bun vieţii noastre; să nu ne numim creştini doar cu numele; să participăm la sfintele slujbe, în special Duminica la Sfânta Liturghie, cea mai importantă slujbă a creştinului, la sfârşitul căreia primim harul şi binecuvântarea lui Dumnezeu prin preot; să ne spovedim şi să ne împărtăşim  cel putin în cele patru posturi din an ca nu cumva diavolul să pună stăpânire pe noi şi să pierdem Împărăţia lui Dumnezeu “cea gătită nouă de la începutul lumii”; să vorbim permanent cu Dumnezeu prin rugăciune cerându-i ajutorul şi mulţumindu-i pentru toate darurile Sale; să facem fapte bune fără a aştepta ceva în schimb căci altfel degeaba le-am mai făcut; să ne străduim să păzim poruncile; să ne hrănim sufletul cu cărţi duhovniceşti etc.

Deci, cea dintâi datorie a credinciosului în viaţă este grija faţă de mântuirea sufletului său.  „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan,  3,15). Însuşi Mântuitorul zice: ”Ce va folosi omului de ar dobândi lumea toată şi-şi va pierde sufletul său? Sau ce va da omul, în schimb, pentru sufletul său?” (Marcu8,36-37)

Mântuirea este eliberarea din robia păcatului şi a morţii şi dobândirea vieţii de veci, în Hristos. De mântuire se poate împărtaşi orice om, căci, Dumnezeu “ voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi să vină la cunoştinţa adevărului “ (I Tim. 2.4). Ea se dobândeşte prin colaborarea omului cu harul lui Dumnezeu, prin credinţă şi fapte bune.

Dragii mei, la ce ne foloseşte să strângem comori pe acest pământ şi să-i facem pe plac trupului, dacă pierdem şansa la mântuire pe care Dumnezeu ne-a dat-o cu preţul vieţii Lui.

Acolo unde este prezent Dumnezeu, acolo este iertare, iubire, pace, binecuvântare, respect, linişte sufletească, înţelegere etc. În orice familie sunt neînţelegeri, ispite, dar în familia cu adevărat creştină, pentru că Dumnezeu este în mijlocul ei, membrii trec cu răbdare peste aceste încercări.

Să trăim fiecare clipă creştineşte, în rugăciune, cu mintea la Dumnezeu ca şi cum ar fi ultima, căci nu ştim niciodată când vine clipa şi plecăm din lumea aceasta şi vom da socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru tot ceea ce am făcut noi în viaţă.

Prof. Mihaela Ivan

Sfaturi pentru spovedanie

SFATURILE SFÂNTULUI MACARIE DE LA OPTINA 

 1. La spovedanie nu trebuie să repeţi păcatele de care te-ai căit mai-nainte, de care ai fost dezlegat şi pe care nu le-ai mai săvâşit. Altminteri ar însemna să-ţi arăţi neîncrederea în puterea Tainei ce se săvârşeşte prin spovedanie. 

 2. Nu trebuie să-ţi cauţi uşurare în faptul că au mai fost şi alte persoane care au luat parte cu tine la săvârşirea vreuneui păcat, ci să te osândeşti numai pe tine însuţi.

 3. Sfinţii Părinţi opresc pe credincios să-şi spună păcatele în toate amănuntele, ci numai să recunoască îndeobşte că le-a săvârşit, pentru ca nu cumva, descriindu-le în toate amănuntele, să dea prilej de sminteală atât lui cât şi duhovnicului.

 4. Să nu-ţi săvârşeşti căinţa de păcatele făcute în chip rece şi cu inima împietrită, ci în timpul mărturisirii, să fii adânc îndurerat că le-ai săvârşit şi profund hotărât să nu le mai repeţi pe mai departe. 

 5. Tu ai înşirat toate mărunţişurile, iar ceea ce este mai însemnat ai scăpat din vedere. N-ai recunoscut şi n-ai mărturisit că nu iubeşti pe Dumnezeu, că urăşti pe aproapele tău, că nu crezi în cele ce spune Cuvântul lui Dumnezeu şi că eşti plin de mândrie şi de slavă deşartă. Iar în aceste patru păcate, pe care tu nu le-ai mărturisit stă toată răutatea şi toată stricăciunea noastră sufletească. De fapt ele sunt rădăcinile cele mai însemnate din care răsar toate vlăstarele cele rele ale căderii noastre în felurite păcate.

Sfântul Macarie de la Optina


Sursa:  Carte de rugăciuni

                                                                                                                                                                         

Despre bunătate şi dragoste

Cerul, pământul şi lumea

Într-o zi, un om simplu, cunoscut pentru viaţa sa curată, a fost întrebat de un vecin:

- Cum faci tu de eşti totdeauna mulţumit? Niciodată nu te-am văzut supărat.

- Foarte simplu- a răspuns celălalt. În fiecare dimineaţă, când mă trezesc, privesc întâi cerul. Aşa mi-aduc aminte de Dumnezeu, de milă şi de bunătate. Apoi privesc pământul. Astfel îmi amintesc de moarte şi de Judecata de apoi. În cele din urmă, privesc în jurul meu lumea întreagă ce se trezeşte în fiecare dimineaţă la viaţă. Aşa mi-aduc aminte de semenii mei, de cei care suferă de boli sau neputinţe, de cei care au o viaţă mai grea decât a mea şi pe care i-aş putea ajuta. În felul acesta mă bucur pentru tot ce am şi pentru tot ce pot face.

Învăţătură morală :

Bunătatea izvorâtă din dragoste aduce totdeauna linişte şi mulţumire, atât în sufletul celui care primeşte cu recunoştinţă, cât şi în sufletul celui care dăruieşte cu drag.

Totdeauna ţine minte ce te-nvaţă un părinte

« Cine este bun mai bun să se facă şi cine a biruit ispita să se roage pentru cel care e în ispite. » (părintele Paisie Olaru)

Părintele Paisie Olaru

"Pilde ortdoxe şi povestiri cu tâlc", Leon Magdan, vol.I 

Despre credinţă

           Noi, mărturisitorii credinţei, suntem ca şi Apostolii: "Lumina lumii şi sarea pământului". Credinţa noastră creştină trebuie făcută cu acea pietate caldă şi convinsă, cu rugăciune zilnică, bunătate, virtuţi şi fapte bune.

            Trebuie dezvoltate preocupări serioase, gânduri nobile, sentimente frumoase, educaţie religios-morală pentru copii şi tineret, începând din casa noastră, cu îndemn la bine, sfat celor în rătăcire, ajutor celor în nevoi, muncă de folos sufletesc, exemplu de viaţă creştină. Dacă nu facem din credinţa noastră de creştini o convingere mai tare decât toate îndoielile posibile, un gând şi un sentiment continuu prezent şi lucrător în noi, putând edifica şi mişca pe alţii, ea rămâne o simplă convenţie cu care nu putem amăgi şi servi nici pe Dumnezeu, nici pe oameni şi nici pe noi înşine. 

              Credinţa este condiţia vieţii noastre sufleteşti ca viaţă morală în familie, societate, stat şi în toată lumea. Credinţa în Dumnezeu este cel mai mare titlu de nobleţe al omului între toate făpturile omului. Credinţa noastră în Iisus Hristos este cel mai înalt titlu de cinste ce avem noi, creştinii, în faţa lumii. Credinţa este cel mai mare şi mai preţios dar făcut de Dumnezeu omului, o dată cu raţiunea ce i-a dat ca să-L cunoască. Dar, pe când raţiunea singură nu-i ajunge şi-l poate înşela chiar dacă este luminată, credinţa luminată nu se înşeală nicioadată. Ea este cea mai mare putere şi bucurie sufletească a omului; ea face legatura noastră cu Dumnezeu, este temeiul vieţii noastre morale ca făpturi spirituale, ea este dreptul nostru la recunoaştere, iubire şi ajutor din partea lui Dumnezeu. 

           Dumnezeu ne recunoaşte ca ai Săi din credinţa noastră. Dacă am pierde toate celelate daruri şi bunuri până la însaşi viaţa noastră, păstrându-ne credinţa (asemenea Sfinţilor Martiri Brâncoveni ), avem în ea tot ce putem avea mai mult, pe Dumnezeu.

" Meditaţii teologice- prof. Teodor M. Popescu, 1997"

Din creaţiile elevilor

Despre credinţă

Dragă Michelle,

           De când ai plecat, m-am tot gândit la rugămintea ta de a-ţi explica sfinţenia credinţei mele, credinţa ortodoxă. Când mi-ai spus că nu crezi în Dumnezeu, am fost tare mâhnită şi m-am rugat să înţelegi toate cele pe care eu ţi le voi scrie.

           Dumnezeul nostru este "Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului". Oare de ce ne spune Simbolul Credinţei că Domnul nostru este "Atotţiitorul"? Deoarece El le ţine pe toate cu puterea Sa nemărginită, El are grijă de toate. De ce crezi că primăvara vine ca într-o poveste şi ne bucură cu bobocii şi ghioceii minunaţi? Aceasta este Revelaţia lui Dumnezeu faţă de noi. Sunt sigură că ai auzit de Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu "Care S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara". El este Fiul lui Dumnezeu, "Unul născut, Care din Tatăl S-a născut" şi este din veşnicie. Domnul nostru Hristos S-a jertfit pentru noi," a pătimit şi S-a îngropat", prin aceasta arătându-ne iubirea mare pe care ne-o poartă. El, fiind Dumnezeu Se putea feri de suferinţă şi de chinul de pe Cruce. Însă, Michelle, El a arătat tuturor că ne iubeşte foarte mult, jertfindu-Se pentru noi. Tatăl naşte pe Fiul dar din El purcede Duhul Sfant; iar naşterea Fiului din Tată este asemănată cu naşterea gândului din minte. Ai auzit, cu siguranţă, de toate cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi, însă nu ţi-ai putut explica unicitatea Domnului: Dumnezeu este Unul dar Întreit în Persoane. Pe noi ne-a creat Dumnezeu: lucrarea creaţiei a început de la Tatăl, a fost înfăptuită de Fiul şi desavârşită de Duhul Sfânt, cu harul şi suflarea de viaţă. 

            Pe noi ne-a creat Dumnezeul nostru cel Adevărat din iubire, astfel nu am fi existat. Ştiai că şi Fiul întrupat, făcându-Se om, a fost botezat? Da, şi în timp ce era om, El era fără de păcat, chiar dacă necuratul L-a ispitit mereu. La Botezul Fiului S-a pogorât Duhul Sfânt cu harul Său, în chip de porumbel, iar la Cincizecime în limbi de foc. Când ne spovedim (căci toţi greşim, iar păcatele numai prin spovedanie pot fi iertate) Dumnezeu este Cel Care ne iartă păcatele prin duhovnicul nostru. Îmi aduc aminte că m-ai întrebat şi despre comuniunea omului cu Domnul în Biserică. Biserica este " Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească". Omul nu se poate mântui dacă nu merge la Biserică, căci în biserică nu numai că sufletul omului se deschide către Dumnezeu şi-L primeşte cu evlavie pe Dumnezeu, ci există o comuniune spirituală şi cu ceilalţi credincioşi participanţi la slujbă. În faţa icoanelor suntem mereu mai fericiţi, mai bogaţi spiritual, suntem mai aproape de Dumnezeu!

             Ca prietenă mi-am deschis inima şi ţi-am scris câte puţin despre credinţa mea, credinţa cea adevărată, dar sunt sigură că mai ai multe întrebări, la care cu sinceritate îţi voi da răspuns. Acum ştii la ce să te gândeşti când apar solemne stelele? Domnul ne spune aşa: " Credeţi în Lumină ca să fiţi fii ai Luminii!"

Cu drag, Mirela

eleva Lucia Lupascu, clasa a VIII-a

profesor îndrumător
 Mihaela Ivan

Poveţe ortodoxe pentru elevi

 "Nu trece cu vederea cuvintele înţelepţilor, 

ci îndeletniceşte-te cu pildele lor." (Sirah 8.5)

1. Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii.

2. Cel ce crede în Dumnezeu, se teme de El, şi împlineşte poruncile Sale.

3. Puneţi nădejdea în Dumnezeu din toată inima ta şi nu te bizui pe priceperea ta.

4. Nu te supăra când te ceartă şi te mustră Dumnezeu, că Dumnezeu ceartă tot omul pe care îl iubeşte şi pedepseşte ca un tată pe tot omul care îi este drag iar la urmă vine mângâierea şi bucuria.

5. Numai binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte iar osteneala fără Dumnezeu nu e bună de nimic.

6. Frica de Dumnezeu lungeşte viaţa omului, iar cei necredincioşi vor trăi putin.

7. Mândria nu dă prilej decât numai la ceartă iar cei înţelepţi primesc sfaturile. La o discuţie aprinsă, cel înţelept cedeaza primul.

8. Cine cruţă nuiaua îşi urăşte copilul iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme.

9. Cel încet la mânie este bogat în înţelepciune iar cel ce se mânie degrabă îşi dă pe faţă prostia.

9. Dreptatea îi place oricui dar să fie de partea lui.

10. Să te laude alţii şi nu gura ta, un străin şi nu buzele tale.

11. Ce să-I cerem lui Dumnezeu: Doamne, nu îmi da prea multă bogăţie ca să nu mă mândresc şi să uit de Dumnezeu; nu-mi da nici prea multă sărăcie, ca să nu mă apuc de furat, ci dă-mi numai pâinea care îmi este de trebuinţă.

12. Nu te lăsa a doua oara tras de păcat, că şi pentru o singură dată nu vei scăpa nejudecat.

13. Mai bine să nu făgăduieşti, decât să făgăduieşti şi să nu împlineşti.

14. Caută pe Dumnezeu câtă vreme Îl poţi găsi şi strigă la el, câtă vreme este aproape de tine.

15. Să nu fii leneş cu mâinile şi harnic cu gura.

16. Adu-ţi aminte de Dumnezeu din tinereţe şi slujeşte-i lui, nu lăsa până la bătrâneţe, că atunci nu vei mai putea face nimic pentru mântuirea sufletului tău.

17. A fi mare nu-i mirare, a fi om, îi lucru mare.

18. Cine ajută Biserica, Mânăstirile şi pe cei săraci, acela împrumută pe Dumnezeu.

19. De vrei să fii fericit în Rai şi pe pământ, cu un ochi să priveşti cerul şi cu unul pământul, cu o mână să aduni pâinea şi cele de trebuinţă şi cu o mână să te ţii de Dumnezeu, să fii în permanenţă legătură cu Dumnezeu.

20. Nu asculta pe nimeni când este vorba de paguba sufletului tău.

21. Să nu-ţi fie ruşine să-ţi mărturiseşti păcatele tale.

22. Să fii repede la ascultat şi încet la dat răspuns.

23. Gândeşte-te la ceasul morţii cum vei sta în faţa judecăţii lui Dumnezeu şi niciodată nu vei greşi.

24. Mai fericit este să dai milostenie decât să primeşti milostenie.

25. Să fie mâna ta întinsă la dat şi strânsă la luat.

26. În tot timpul să te gândeşti cum este Dumnezeu.

27. Dumnezeu este atotputernic, peste tot.

28. Dumnezeu este atotvăzător, vede totul.

29. Dumnezeu este atotdrept, face numai dreptate. Omul este dator să facă pace iar Dumnezeu va face dreptate.

30. Dumnezeu este atotiertător, iartă pe toţi cei care se întorc de la păcat.

31. Dumnezeu este atotmilstiv.

32. Credinţa este în cele nevăzute, dar se simte cu mintea şi sufletul din care se naşte Nădejdea şi Dragostea.

33. Ce este rugaciunea?

Rugaciunea este vorbirea cu Dumnezeu. Ea este de trei feluri: de cerere, de multumire si de lauda.

34. Cel ce fură sau a furat, să dea înapoi şi să nu mai fure, cum a făcut şi vameşul Zaheu. Altfel nu va fi ietat.

35. În viaţa ta, cum voieşti să se poarte şi să-ţi facă ţie alţii, tot aşa fă şi tu altora.

36. Din tot sufletul tău teme-te de Dumnezeu şi pe toţi preoţii Lui cinsteste-i. (Isus Sirah 7.30)

37. În  viaţa ta, tot binele şi toată milostenia să o faci şi vei avea plată de la Dumnezeu.

38. Munceşte şi te roagă.

39. Cine nu vrea să muncească, acela să nu mănânce(II Tesaloniceni – 3.10)

40. Bunătatea nu interzice umilinţa.

41. Să umplem timpul cu esenţialul.

                         Cum să mergi la biserică

42. Mai înainte de a merge la Sfânta Biserică împacă-te cu toţi cu care eşti certat.

43. Lasă şi tu din inimă şi iartă tuturor celor ce ţi-au gresit cu ceva.

44. Îmbracă-te într-o ţinută curată, dar modestă, ba chiar smerită, ştiind că nu mergi la teatru, ci ca să te rogi lui Dumnezeu cu umilinţă şi cu lacrimi, pentru iertarea păcatelor tale.

45. Daca duci un dar, cât de mic, în biserică: lumânări, tămâie curată şi un pomelnic pentru a fi pomenit, tu şi toţi ai casei tale la Sfânta Liturghie, împacă-te cu apropiaţii tăi şi cu Dumnezeu.

46. Sileşte-te după putere ca să fii la Sfânta Biserică mai înainte de a începe slujba, ca să ai timp să te inchini în linişte pe la sfintele icoane şi poti da din vreme spre pomenire pomelnicul.

47. Daca din întâmplare ai sosit după începerea slujbei, apoi stai liniştit la locul tău: ca să nu faci tulburare şi altora prin umblarea ta de colo până colo.Această sminteală este mai mare păcat, decât binele ce-l faci. Pacea si desăvârşita linişte este de absolută trebuinţă. Caută pacea cu tine însuţi, pacea cu apoapele şi pacea cu Dumnezeu in tot timpul vieţii tale.

48. Stând în biserică, nu privi în dreapta şi în stânga, căci aceasta te sustrage de la gândirea spre Dumnezeu.

49. Vorbirea în biserică e un păcat foarte mare. Nici tu nu te rogi şi impiedici si pe altul, de a se ruga. De aceea starea ta în biserică in loc să-ţi fie spre folos şi spre iertare îţi va fi spre osândă şi păcat.

50. Urmăreşte cu mintea tot ce se citeşte şi se cantă şi repetă şi tu în minte rugăciunile, măcar cele mai însemnate.

51. Sileşte-te ca în timpul slujbei să nu te abaţi cu mintea la nimic pământesc, pentru ca măcar două ceasuri din săptămână să trăieşti şi tu adevărata reculegere şi rugăciune.

52. Când te închini, fă semnul Crucii complet şi cu luare aminte. Făcând semnul Sfintei Cruci în batjocoră, înseamnă că batjocoreşti pe Stăpânul ei, în numele căruia te închini. Mai de folos este să faci Cruce odată cum se cuvine, decât să fluturi de multe ori mâna fără să ştii tu, nici alţii, ce voieşti să faci; prin aceasta vei stârni râsul celor care te văd, făcând sminteală altora şi ţie îţi va fi spre păcat.

53. Ascultă cu luare aminte toată slujba până la sfârşit. Numai aşa ţi-ai făcut datoria deplină către sufletul tău. După cum dai hrană îndestulă corpului tău toată săptămâna, dă şi sufletului tău măcar odată să se sature de cuvântul lui Dumnezeu cel Dătător de viaţă.

54. Sfânta Evanghelie, Apostolul şi Cazania sau predica, ascultă-le cu luare aminte, în aşa fel ca să poţi spune şi tu altora despre folosul şi învăţătura ce-ai luat din cuprinsul lor.

55. Când se împarte Sfânta Anafora închină-te şi pe la Sfintele Icoane cu toată smerenia şi credinţa cuvenită.

56. Când te închini icoanelor, sărută chipul Sfântului la picioare, sau cel mult mâinile dar nu la faţă.

57. Plecând din biserică mergi grabnic acasă, ferindu-te de a te abate pe la cârciumi sau locuri unde se spun vorbe nefolositoare.

58. După ce stai la masă şi te odihneşti apoi citeşte cărţi morale religioase şi meditează şi te roagă. Povăţuieşte pe toţi ai tăi spre cele sufleteşti.

59. Dacă ai de unde, cercetează şi bucură pe săraci prin milostenie, cu bucate, cu haine, cu bani şi cu toate darurile ce ţi-a dat Bunul Dumnezeu. Asemenea şi cu cuvinte bune povăţuieşte pe cei neştiutori pe calea Domnului.

60. Dacă vei serba Duminicile şi sărbătorile în acest fel, apoi vei avea pe Dumnezeu cu tine.

Sursa: Didactic.ro