"DESPRE RUGĂCIUNE"

CÂND VOINŢA E MARE, OBSTACOLELE SUNT MICI

„ Îndată ce ne încordăm inima într-o rugăciune sincera, îndreptându-ne-o către Dumnezeu împreună cu mintea, cu o credinţă vie, îndată sufletul prinde viaţă, se încălzeşte, devine roditor. Şi ne cuprinde deodată, o stare de pace, de uşurare, de umilinţă, un foc lăuntric sfânt; încep să ne picure din ochi lacrimi şi să ne pară rău din tot cugetul că L-am mâniat pe Stăpânul Cel Preabun cu păcatele noastre. Pustiul din suflet începe să înflorească precum un crin o dată cu venirea Domnului în inimă. De ce oare nu ne îndreptăm mai des sufletele spre Domnul? Câtă pace şi câtă linişte ne pregăteşte Domnul în locaşurile Sale!”

• „ Rugăciunea e o continuă comunicare a omului cu Dumnezeu.”
• „Rugaţi-vă neîncetat”
• „Vorbeşte prin rugăciune cu Dumnezeu copilăreşte, că noi suntem copiii lui Dumnezeu.”
• „Adevărata rugăciune nu se sfârşeşte niciodată.”
• „Coboară-te în tine şi adresează rugăciunea în inima ta lui Dumnezeu şi vei simţi prezenţa Lui. Convorbirea cu Dumnezeu îţi aduce simţirea aceasta a prezenţei lui Dumnezeu.”
• „Rugăciunea este sentimentul prezenţei lui Dumnezeu.”
• „Dacă ai prezenţa lui Dumnezeu  în tine, atunci eşti într-o stare de rugăciune. Omul devine o rugăciune.
• „Să ne rugăm în duh, fiindcă Dumnezeu nu este trup, ci duh. Să ne rugăm adevărat, nu făţarnic, fiindcă Dumnezeu este Adevărul. Tot aşa şi în rugăciunile către sfinţi. Să nu-i chemăm doar cu gura, fiindca ei nu mai au gură, nu mai au glas, nu mai au nimic din cele ale trupului, ci cu inima, cu suflet fierbinte şi atunci ne vor auzi, fiindcă ceea ce se aseamănă, se adună.”
• „Cuvintele rugăciunii trebuie rostite cu convingere, din toată inima.”
• „Puterea rugăciunii nu stă în multa vorbărie, ci în sinceritatea suspinului de rugăciune”( Sfântul Nectarie)
• „Nu aşteptaţi de la rugăciune numai extazul şi nu va întristaţi atunci când nu simţiţi bucurii. Căci sufletul, simţind bucurii foarte mari, se poate îngâmfa, iar această stare de „înlemnire” îl smereşte.” (Sf. Varsanufie)
• „Tăcerea după rugăciune este foarte folositoare: ea ţine rugăciunea în minte, în inimă şi chiar pe buze, în auzul nostru lăuntric” (Sf. Nicon)
• „În toată vremea, orice aţi face, fie că staţi, fie că mergeţi, fie că lucraţi, să rostiţi în inimă: „Doamne, miluieşte!” ( Sf. Nectarie)
• „Spune în inima ta: „ Doamne, miluieşte-mă cum ştii şi cum voieşti Tu.” ( Sf. Ambrozie)
• „Roagă-te cum ştii şi cum poţi, numai să ai cugetul vameşului.” ( Sf. Ambrozie)
• „Lipsa parţială a minunilor din ziua de azi arată lipsa durerii inimii din oameni şi chiar din mulţi creştini ortodocşi- prinşi de rătăcirea tot mai mare a inimilor din vremurile de pe urmă.”

                                             Mulţumim bunicului care ne-a trimis aceste citate!

                                                                     prof. Mihaela Ivan