"Îndemn"

"Zâmbetul să nu-ţi dispară de pe chip, 

                           iar dragostea ta să o dai tuturor!" 

                                                                                    

                                                                                             ( Anastasie Malamas)

                                                                                                              prof. Mihaela Ivan

"Model de credinţă, iubire şi jertfă"

"Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir"

"Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, purtătorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci, precum mândria lui Lie ai surpat şi la luptă îndrăzneţ pe Nestor l-ai facut, aşa Sfinte Dimitrie,  pe Hristos Dumnezeul roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă."

               Sfântul Mare Mucenic Dimitrie este cinstit pe data de 26 octombrie. A trait în timpul împăraţilor persecutori  Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305). Din viaţa sa, înscrisă în Sinaxare, aflăm că a fost fiul prefectului din Tesalonic. După moartea tatălui său, a fost  numit guvernator al Tesalonicului. Ţinând seama de faptul că Dimitrie nu a ascuns că este creştin, a fost întemniţat. În vremea aceea, creştinii erau trimişi să lupte cu gladiatorii. În aceste lupte, creştinii erau victime sigure. Potrivit tradiţiei, Nestor - un tânăr creştin, cere binecuvântarea de la Sfântul Dimitrie să-l omoare pe Lie, gladiatorul favorit al împăratului, pentru a pune capăt luptelor sângeroase. Dimitrie îl va însemna cu semnul sfintei cruci pe frunte şi îi va spune: "Du-te şi pe Lie îl vei birui, iar pe Hristos Îl vei mărturisi". Prin rugăciunile Sfântului Dimitrie, Nestor reuşeşte să-l străpungă cu lancea pe Lie. La finalul acestei lupte, împăratul Maximian porunceşte ca lui Nestor să i se taie capul, iar Dimitrie să fie străpuns cu suliţele. Din trupul lui Dimitrie, nu a curs sânge, ci mir tămăduitor de boli.

            Sfântul Dimitrie a fost martirizat la Sirmium (Sremska Mitrovita, în Serbia), iar moaştele sale au fost aduse in Tesalonic, pe 26 octombrie 413. Biserica actuală în care se află moaştele Sfântului Mucenic Dimitrie a fost construită la puţin timp de la incendiul bisericii ridicate de guvernatorul Leontie, din anii 626-634. A fost transformată în moschee în anul 1493 şi redată cultului creştin in 1912.

              Sfântul Mare Mucenic Dimitrie este ocrotitorul oraşului Tesalonic. Comunitatea creştină de aici a fost înfiinţată de Sfântul Apostol Pavel, în timpul celei de-a doua călătorii misionare. În ziua de 26 octombrie, în Tesalonic se organizează pelerinaje şi procesiuni la sfintele sale moaşte. Punctul culminant al sărbătorii îl constituie deschiderea raclei în care sunt păstrate cinstitele moaşte ale Sfântului Dimitrie. Racla este aşezată în partea stângă a naosului, într-un mic paraclis din marmură şi împodobit cu fresce din viaţa sfântului. Episcopul care participă la această sărbătoare, se roagă înaintea raclei, apoi sfinţeşte untdelemnul pe care îl toarnă peste mirul izvorât din sfintele sale moaste. Acest ulei sfintit unit cu mirul izvorât în chip minunat este dăruit credincioşilor spre dobândirea sănătăţii sufleteşti şi trupeşti.

                                                                                                                                                         prof. Mihaela Ivan

 Sursa: CreştinOrtodox.ro (http://www.crestinortodox.ro/)

"DESPRE RUGĂCIUNE"

CÂND VOINŢA E MARE, OBSTACOLELE SUNT MICI

„ Îndată ce ne încordăm inima într-o rugăciune sincera, îndreptându-ne-o către Dumnezeu împreună cu mintea, cu o credinţă vie, îndată sufletul prinde viaţă, se încălzeşte, devine roditor. Şi ne cuprinde deodată, o stare de pace, de uşurare, de umilinţă, un foc lăuntric sfânt; încep să ne picure din ochi lacrimi şi să ne pară rău din tot cugetul că L-am mâniat pe Stăpânul Cel Preabun cu păcatele noastre. Pustiul din suflet începe să înflorească precum un crin o dată cu venirea Domnului în inimă. De ce oare nu ne îndreptăm mai des sufletele spre Domnul? Câtă pace şi câtă linişte ne pregăteşte Domnul în locaşurile Sale!”

• „ Rugăciunea e o continuă comunicare a omului cu Dumnezeu.”
• „Rugaţi-vă neîncetat”
• „Vorbeşte prin rugăciune cu Dumnezeu copilăreşte, că noi suntem copiii lui Dumnezeu.”
• „Adevărata rugăciune nu se sfârşeşte niciodată.”
• „Coboară-te în tine şi adresează rugăciunea în inima ta lui Dumnezeu şi vei simţi prezenţa Lui. Convorbirea cu Dumnezeu îţi aduce simţirea aceasta a prezenţei lui Dumnezeu.”
• „Rugăciunea este sentimentul prezenţei lui Dumnezeu.”
• „Dacă ai prezenţa lui Dumnezeu  în tine, atunci eşti într-o stare de rugăciune. Omul devine o rugăciune.
• „Să ne rugăm în duh, fiindcă Dumnezeu nu este trup, ci duh. Să ne rugăm adevărat, nu făţarnic, fiindcă Dumnezeu este Adevărul. Tot aşa şi în rugăciunile către sfinţi. Să nu-i chemăm doar cu gura, fiindca ei nu mai au gură, nu mai au glas, nu mai au nimic din cele ale trupului, ci cu inima, cu suflet fierbinte şi atunci ne vor auzi, fiindcă ceea ce se aseamănă, se adună.”
• „Cuvintele rugăciunii trebuie rostite cu convingere, din toată inima.”
• „Puterea rugăciunii nu stă în multa vorbărie, ci în sinceritatea suspinului de rugăciune”( Sfântul Nectarie)
• „Nu aşteptaţi de la rugăciune numai extazul şi nu va întristaţi atunci când nu simţiţi bucurii. Căci sufletul, simţind bucurii foarte mari, se poate îngâmfa, iar această stare de „înlemnire” îl smereşte.” (Sf. Varsanufie)
• „Tăcerea după rugăciune este foarte folositoare: ea ţine rugăciunea în minte, în inimă şi chiar pe buze, în auzul nostru lăuntric” (Sf. Nicon)
• „În toată vremea, orice aţi face, fie că staţi, fie că mergeţi, fie că lucraţi, să rostiţi în inimă: „Doamne, miluieşte!” ( Sf. Nectarie)
• „Spune în inima ta: „ Doamne, miluieşte-mă cum ştii şi cum voieşti Tu.” ( Sf. Ambrozie)
• „Roagă-te cum ştii şi cum poţi, numai să ai cugetul vameşului.” ( Sf. Ambrozie)
• „Lipsa parţială a minunilor din ziua de azi arată lipsa durerii inimii din oameni şi chiar din mulţi creştini ortodocşi- prinşi de rătăcirea tot mai mare a inimilor din vremurile de pe urmă.”

                                             Mulţumim bunicului care ne-a trimis aceste citate!

                                                                     prof. Mihaela Ivan

"DESPRE RUGĂCIUNE"

• “Dumnezeu este milostiv şi I se face milă atunci când ne rugăm.”
• “Rugăciunea are mult mai multă putere decât aparatele din vremea noastră.”
• „Mai bine să te rogi la miezul nopţii căci mai uşor te apropii de Dumnezeu. Cerurile sunt deschise.”
• „Mintea trebuie să fie curată atunci când te rogi.”
• „Rugăciunea este cea  mai puternică armă pentru om.”
• „Rugăciunea este un lucru nevăzut. Este greu să-l faci pe celălalt să înţeleagă ce este ea.”
• ‚Rugăciunea este absolut necesară pentru că ea cultivă sufletul.”
• „Rugăciunea trebuie făcută din adâncul inimii şi cu multă luare aminte.”
• „Când te rogi trebuie să te opreşti puţin din când în când. Să fii liniştit şi să nu cugeţi la nimic, după care iarăşi să urci sus, ca pe o scară.”
• „Atunci când te rogi pentru cineva, să-l socoteşti mai presus de tine şi să-ţi închipui că el însuşi se roagă.”
• „Atunci când cazi la rugăciune, uită toate.    

                                                               prof. Mihaela Ivan

       Sursa: "Ca aurul în topitoare- Viaţa mucenicească a unui Iov al zilelor noastre", ed. Evanghelismos, Bucuresti 2012

"Credinţă, iubire şi jertfă"

“Urmând exemplul Sfinţilor Martiri ce ne învaţă să preţuim şi să iubim credinţa lăsată de Dumnezeu, vom ajunge şi noi, asemenea lor, în Împărăţia lui Dumnezeu. Însuşi Mântuitorul S-a jertfit pentru a necurăţa de păcate şi a lăsat pe Sfinţii Săi Apostoli să împartă credinţa oamenilor de pretutindeni, să-i îndemne să urmeze o viaţă plăcută Lui. Credinţa, iubirea şi jertfa vin împreună, completând viaţa unui creştin adevărat.”

                                                                                                           Sbîngu Diana Maria

                                                                                                           Clasa a VII-a A

“Modelele pe care trebuie să le urmăm în viaţă sunt sfinţii, oameni ca şi noi, care au dus o viaţă plăcută lui Dumnezeu şi care la sfârşitul vieţii lor au moştenit Împărăţia lui Dumnezeu.

Sfinţii Martiri, prin jertfa lor, au arătat că ceea ce contează, atât pe pământ, cât şi în ceruri este iubirea şi credinţa în Dumnezeu. Prin curajul şi credinţa lor, prin jertfa şi puterea dată lor de Dumnezeu ei au adus mulţi oameni la ortodoxie. Au arătat  că singurul Împărat este Dumnezeu.”

                                                                                                              Iordache Mara

                                                                                                              Clasa a VIII-a A

“Prin credinţă, fapte bune şi iubire faţă Dumnezeu arătăm că suntem creştini adevăraţi. Trebuie să ne apărăm religia, credinţa, să dovedim prin fapte. Niciodată nu trebuie să ne fie ruşine, teamă sau jenă să arătăm că suntem credincioşi. Trebuie să-L iubim cu adevărat pe Dumnezeu, Care şi-a dat Fiul spre moarte pentru mântuirea sufletelor noastre. Merită să te jertfesti şi să Îl aperi pe Dumnezeu, cum şi El S-a jertift pentru tine!”

                                                                                                             Stanciu Emilia

                                                                                                             Clasa a VII-a B

“Aceste trei cuvinte stau la baza religiei noastre, deoarece toţi sfinţii au avut credinţă statornică în Dumnezeu, au iubit semenii şi pe Dumnezeu, dar s-au şi jertfit pentru a ne da o lecţie despre adevărata credinţă în Bunul Dumnezeu. Fără aceste principii, religia Ortodoxă nu poate exista. Fiecare dintre noi trebuie să aibă o credinţă arzătoare, o iubire neîncetată faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni, dar şi să fim gata să urmăm exemplul sfinţilor, să ne jertfim, căci numai aşa vom dobândi Împărăţia lui Dumnezeu şi fericirea veşnică.

 În concluzie, eu consider că aceste cuvinte sunt principiile adevaratului credincios şi trebuie urmate aşa cum au facut şi sfinţii, ce s-au jertfit pentru a ne învăţa aceste valori.”

                                                                                                               Tociu Andrei

                                                                                                               Clasa a VII-a B

“Domnul nostru Iisus Hristos  a fost, este şi va fi un model de credinţă, iubire şi jertfă. Iubirea faţă de oameni este nemărginită, dovadă fiind jertfa Sa de pe Cruce.

Şi sfântul este un model de urmat în viaţă pentru că şi el a fost om ca şi noi, cu slăbiciuni şi păcate, dar de câte ori cădea se ridica şi lupta pentru a moşteni Împărăţia lui Dumnezeu, viaţa veşnică. Sfântul este cel care s-a sacrificat pentru Dumnezeu, dând dovadă de o credinţă statornică şi iubire nemărginită pentru Atotputernicul. A răspândit credinţa, a apropiat oamenii de Dumnezeu, Cel care S-a jertfit pentru noi, deschizându-ne Porţile Raiului, oferindu-ne o a doua şansă la mântuire. Sfântul, prin exemplul lui, a îndemnat poporul să-i urmeze lui Hristos, să facă fapte bune şi să se roage neîncetat.

Mântuitorul e tot timpul lângă noi. El face minuni cu noi, deşi uneori nu ne dăm seama. Atotputernicul sălăşluieşte în inima noastră , îşi face locaş în inima noastră ori de câte ori ne împărtăşim, se află peste tot şi ne urmăreşte pas cu pas. El ne îndeamnă să intrăm cu smerenie în Sfânta Biserică şi se bucură când vede că noi intrăm în Casa Tatălui Său. Iubirea faţă de Dumnezeu o dovedim prin fapte bune, rugăciune neîncetată şi când păşim în Casa Sa, ascultând cu evlavie şi în linişte Sfânta Liturghie.

Jertfa adusă lui Dumnezeu nu trebuie neapărat să fie mucenicească, deoarece nu toţi sfinţii din rai s-au lăsat martirizaţi pentru credinţa lor.

Nu orice creştin ajunge în Împărăţia lui Dumnezeu, ci numai acela care prin fapte dovedeşte că Îl iubeşte pe Dumnezeu şi pe semeni. Mântuitorul ne-a arătat cât de mare şi puternică este iubirea Lui faţă de noi, învăţându-ne să ne iubim unii pe alţii şi astfel ascultând şi îndeplinind poruncile Sale ajungem fii ai Împărăţiei Lui.”

                                                                                                Nedelcu Mihail Rares

                                                                                               Clasa a VII-a B

                                                                                              prof. Mihaela Ivan